POLITICA MONETARĂ – O ALTERNATIVĂ DE REDRESARE ECONOMICĂ
Radu-Eugen GOLBAN*
Mihaela-Brînduşa TUDOSE**
Mihaela-Brînduşa TUDOSE**
Rezumat
Primordialitatea articolului se doreşte a fi relevarea importanţei politicii monetare în susţinerea economiei naţionale. Aşa cum postulează teoria şi practica de specialitate, succesul unei politici la nivel naţional depinde de măsura în care se asigură armonizarea tuturor componentelor politicii statului (politica economică, politica finanţelor publice, politica monetară, politica valutară, politica de preţuri, politica socială etc.).
Cercetările de ordin empiric ne-au determinat să apreciem că nu este tardiv să punem în valoare anumite tehnici (creditare exclusiv în monedă naţională; „salvarea” prin inflaţie), capabile să ofere scânteia de care a re nevoie economia românească pentru a se redresa.
* politolog şi jurist, doctor în ştiinţe economice
** conferenţiar universitar, doctor în ştiinţe economice
Un postulat consacrat în teoria şi practica monetară este cel conform căruia moneda (banii) reprezintă un produs necesar al procesului de schimb (nefiind nici rezultatul unei convenţii la care s-a ajuns pentru înlesnirea schimburilor şi nicio creaţie a ordinii de drept). Ulterior, în lucrările sale reprezentative[1], şi K. Marx arăta că moneda este un rezultat al acţiunii legilor economice ale producţiei de mărfuri. Astfel, gândirea economică (inclusiv cea monetară) a relevat faptul că între cele două concepte (monedă/economie) există relaţii de intercondiţionare reciprocă. Ca o consecinţă, s-a consacrat un nou postulat conform căruia puterea unei monede este definită prin sistemul economic care o generează (o economie solidă fiind premisă pentru o monedă puternică).
Într-o economie în care „domneşte” o singură monedă, lucrurile sunt mai simple. În condiţiile liberalizării circulaţiei capitalurilor la nivel supranaţional, a apariţiei unor monede străine pe piaţa naţională, lucrurile încep să se complice. Chiar şi aşa, autoritatea monetară (banca centrală/banca naţională) trebuie să menţină supremaţia monedei naţionale faţă de monedele străine care penetrează piaţa. Realizarea acestui obiectiv nu înseamnă, neapărat, intervenţii directe şi susţinute pentru stabili forţat un anumit curs (în favoarea sau în defavoarea statului în cauză).
Prin prisma celor enunţate anterior, ne-am propus să evidenţiem în ce măsură leul (ca monedă naţională) reprezintă un instrument viabil şi reprezentativ pentru economia românească. Aceasta deoarece, situaţia actuală impune o implicare mai profundă a BNR pe fondul acutizării necesităţii de reglementare a regimului euro în ţara noastră; în absenţa unei politici tranşante privind raporturile dintre leu şi euro apar anumite probleme la care ar trebui să ne uitam mai în detaliu.
[1] Salariu, preţ, profit (1856), Contribuţii la critica economiei politice (1859), Capitalul (1867-1893)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu