POLITICA MONETARĂ – O ALTERNATIVĂ DE REDRESARE ECONOMICĂ # 5

# 5 (continuare)

Faţă de soluţia prezentată, se impune fi analizată măsura în care capacităţile de producţie interne ar satisface cererea, care, până acum, era acoperită în cea mai mare parte prin importuri (dependenţa economică anterior menţionată). Dacă acest mecanism ar fi fost pus în valoare din timp, nu s-ar fi ajuns – poate – la situaţia actuală. Acum eficacitatea mecanismului este diminuată, impunând măsuri specifice (de exemplu, acceptarea creditării în monedă străină doar pentru investiţii şi sub nici o formă pentru nevoile de consum).

Revenind în actualitate, considerăm că priorităţile României pot fi formulate astfel: creşterea competitivităţii economice, reducerea balanţei comerciale deficitare şi asigurarea creşterii economice. Ancorarea de euro nu oferă o stabilitate monetară, ci antrenează o dependenţă de creditarea externă, creditare care vine la pachet cu bine-cunoscutele criterii de austeritate. Aceste criterii amintesc, oarecum, de timpurile ceauşiste, când tot prin raţionalizarea alimentelor şi a consumului aferent utilităţilor casnice s-a încercat, pe spinarea populaţiei, să se realizeze anumite tranzacţii externe. Astăzi, sub paravanul democraţiei, se uzitează un vocabular nou în care cuvântul „austeritate” este frecvent uzitat.  Dacă în regimul comunist sacrificiul era impus (prin raţionalizarea alimentelor şi limitarea furnizării energiei electrice şi a agentului termic între anumite repere orare) astăzi măsurile de austeritate autodetermină limitarea consumului individual din raţiuni de insuficienţă a venitului (care, chiar dacă nu a fost diminuat ca o consecinţă a măsurilor de austeritate impuse, a fost considerabil afectat de nivelul sporit de fiscalitate). Cu alte cuvinte, în regimul anterior sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe (în condiţiile unei balanţe comerciale rezonabile), astăzi sacrificiul este făcut pentru a asigura pata consumului (în condiţiile unui deficit comercial cronic, diminuând progresiv şansele de redresare). Tocmai această austeritate are menirea de a menţine România într-o stare de dependenţă faţă de creditele externe pentru a finanţa (culmea!) comerţul exterior. Oare acesta să fie rostul sacrificiilor ţării, respectiv, finanţarea produselor de consum străine, dezindustrializarea ţării şi devastarea agriculturii?

Analizând integrator întreaga problematică se poate lesne înţelege că nu există nici o dovadă empirică, validă, că un anumit nivel al PIB-ului sau al inflaţiei ar avea efecte favorabile pentru creşterea sau stabilitatea economică. Cifrele sterile care au fost sau sunt trasate de politicieni au fost şi sunt preluate ca nişte cutume fără a fi mai bine analizate.

Redresarea balanţei comerciale prin deprecierea leului, ar scumpi produsele de la import, ar ieftini forţa de muncă în ţară, ar crea noi locuri de muncă ar spori competitivitatea economică ar atrage noi investitori şi ar avea o contribuţie favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti (chiar dacă adepţii teoriei monetariste nu ar îmbrăţişa pe deplin acest scenariu, considerăm că este cel mai realist şi mai avantajos decât continuarea îndatorării externe).

Estimările privind eventualitatea intrării României în UEM sunt lipsite de fundament. Oricum, actuala politică îndepărtează perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmărind ca România să fie – în continuare – o bună piaţă de desfacere (pe spinarea populaţiei!). Toate acestea ne determină să provocăm cititorii acestui articol să răspundă la o nouă întrebare: de ce nu schimbă strategia?

Bibliografie

[1] Cerna, Silviu (2004), Teoria anticipaţiilor raţionale şi credibilitatea politicii monetare, Editura Universităţii de Vest, Timişoara

[2] Cerna, Silviu (şi colab.) (2006), Economie monetară şi financiară internaţională, Editura Universităţii de Vest, Timişoara

[3] Dumitrescu I., Ştefan (1944), Moneta. Schimbul, tehnica şi gândirea monetară, Institutul de arte grafice „Tirajul”, Bucureşti

[4] Golban, R., Silaşi, G. (2009), Eurosistemul – o tensiune arhitecturală a convergenţei, Editura Economică, Bucureşti

[5] Golban, R., Tudose, M.B. (2010), UEM – încotro?, Editura Economică, Bucureşti

[6] Kiriţescu, Costin (1982), Moneda – mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti